Descoperiți povestea școlii noastre!
Aflați mai multe despre istoria, valorile și realizările școlii noastre. Un loc unde tradiția și inovația se întâlnesc pentru a crea un mediu educațional de excepție.
Recunoaștere
Despre noi
Nu este o școală ca alte școli. Și știți de ce? Pentru că, de cum intri și pășești pe treptele scării monumentale, ți se dezvăluie un spațiu care are de spus o poveste frumoasă despre trecut, iar tu aștepți să afli acele frânturi de istorie care dau viață acestui loc minunat.
Holul central care se deschide privirii este un spectacol vizual. Pianul cu coadă, pereții împodobiți cu diplomele copiilor care vorbesc despre eforturile și rezultatele ce au adus bucurii, colțul închinat lui Ienăchiță Văcărescu, unde la loc de cinste stau cuvintele poetului din vestitul său „testament”:
„Urmașilor mei Văcărești
Las vouă moștenire
Creșterea limbii românești
Și a patriei cinstire.”
Pășim în sălile de clasă. Culoare, fantezie, un spațiu primitor și, în același timp, modern, dotat cu echipamente tehnologice care oferă oportunitatea unui învățământ adaptat nevoilor actuale.
Și desigur, copiii și dascălii lor, cei care dau sens acestui loc — un loc în care elevii noștri să se simtă importanți, prețuiți, sprijiniți, să se bucure, să râdă și să fie fericiți.
Istoric
Fiecare școală are de spus o poveste. Povestea Școlii Gimnaziale “Ienăchiță Văcărescu” începe în urmă cu peste 156 de ani, atunci când, pe un teren aparținând familiei Văcăreștilor, a fost ridicată prima școală laică din București. Dată în folosință la 23 noiembrie 1864 prin Legea instrucțiunii publice adoptată în timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, școala are un trecut cu care se mândrește. Pe băncile ei au învățat elevi care, la maturitate, au devenit nume marcante ale culturii românești, precum renumitul matematician și părinte al informaticii românești, Grigore Moisil, și epigramistul Cincinat Pavelescu.
De-a lungul timpului, Școala Gimnazială “Ienăchiță Văcărescu” și-a schimbat de mai multe ori denumirea, la fel ca și înfățișarea. Când și-a deschis porțile în 1864, sub conducerea institutorului Ion Beiu, purta oficial numele de Școala Primară Urbană de Băieți nr. 2 “Culoarea Albastră”, dar era cunoscută în zonă ca “Școala de la Maidanul Dulapului”, deoarece în apropiere era un maidan întins unde se ținea săptămânal un bâlci. Distracția preferată era să te învârți în „dulap”, un leagăn din lemn cu patru locuri.
În 1897, primește denumirea de Școala Primară de Băieți nr. 7 “Ienăchiță Văcărescu”, numele școlii împletindu-se astfel cu cel al familiei care dăruise terenul pentru ridicarea construcției. În semn de recunoștință, la un secol de la moartea celui care este considerat primul poet modern muntean și autorul primei gramatici românești, Ienăchiță Văcărescu devine patronul spiritual al celei dintâi școli laice din București.
Declarată monument istoric în 1992, școala de pe Calea Șerban Vodă te întâmpină cu un aer maiestuos, sub privirea impunătoare de pe chipul lui Ienăchiță Văcărescu aflat pe sigla de la intrare. Aceasta a fost inspirată de portretul în ulei care este găzduit de Biserica Sf. Spiridon Nou din apropierea școlii.
Denumiri de-a lungul anilor
Școala Gimnazială „Ienăchiță Văcărescu”
Școala cu clasele I – VIII nr.74 „Ienăchiță Văcărescu”
Școala cu clasele I – VIII nr.74 „Enăchiță Văcărescu”
