Școala Gimnazială „Ienăchiță Văcărescu”, CF 32374690, sectorul 4, Calea Șerban Vodă 62-64, București 040212
scoala_ienachitavacarescu@yahoo.com
Nu este o școală ca alte școli. Și știți de ce? Pentru că de cum intri și pășești pe treptele scării monumentale, ți se dezvăluie un spațiu care are de spus o poveste frumoasă despre trecut și aștepți să afli acele frânturi de istorie care dau viață acestui loc minunat. Holul central care se deschide privirii este un spectacol vizual. Pianul cu coadă, pereții înțesați cu diplomele copiilor care vorbesc despre eforturile și rezultatele care au adus bucurii, colțul închinat lui Ienăchiță Văcărescu unde la loc de cinste stau cuvintele poetului din vestitul său „testament”: „Urmașilor mei Văcărești Las vouă moștenire Creșterea limbii românești Și a patriei cinstire.” Pășim în sălile de clasă. Culoare, fantezie, un spațiu primitor și în același timp modern, dotat cu echipamente tehnologice care oferă oportunitatea unui învățământ adaptat nevoilor actuale. Și desigur, copiii și dascălii lor, cei care dau sens acestui loc, un loc în care elevii nostri să se simtă importanți, prețuiți, sprijiniți, să se bucure, să râdă și să fie fericiți.
Fiecare școală are de spus o poveste. Povestea Școlii Gimnaziale “Ienăchiță Văcărescu” începe in urmă cu 158 de ani atunci cand, pe un teren aparținând familiei Văcăreștilor, a fost ridicată prima școală laică din București. Dată în folosință la 23 noiembrie 1864 prin Legea instrucțiunii publice adoptată în timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, școala are un trecut cu care se mândrește. Pe băncile ei au învățat elevi care la maturitate au devenit nume marcante ale culturii românești, precum renumitul matematician si părinte al informaticii românești, Grigore Moisil si epigramistul Cincinat Pavelescu. De-a lungul timpului, Scoala Gimnaziala Ienachita Vacarescu si-a schimbat de mai multe ori denumirea, la fel ca si infatisarea. Cand si-a deschis portile in 1864, sub conducerea institutorului Ion Beiu, purta oficial numele de Scoala Primara Urbana de baieti nr. 2 Coloarea Albastra, dar era cunoscuta in zona ca Scoala de la Maidanul Dulapului, deoarece în apropiere era un maidan întins unde se ținea săptamânal un bâlci. Distracția preferată era să te învârți în „dulap”, un leagăn din lemn cu patru locuri. În 1897 primește denumirea de Școala Primară de băieți nr. 7 Ienăchiță Văcărescu, numele școlii împletindu-se astfel cu cel al familiei care daruise terenul pentru ridicarea construcției. În semn de recunoștință, la un secol de la moartea celui care este considerat primul poet modern muntean si autorul primei gramatici românești, Ienăchiță Văcărescu devine patronul spiritual al celei dintâi școli laice din București. Declarată monument istoric în 1992, școala de pe Calea Șerban Vodă te întâmpină cu un aer maiestuos, sub privirea impunătoare de pe chipul lui Ienăchiță Văcărescu aflat pe sigla de la intrare. Aceasta a fost inspirată de portretul în ulei care este găzduit de Biserica Sf. Spiridon Nou din apropierea școlii.
